„Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.” (Proverbe 26:20)
Proverbul acesta face parte din pildele lui Solomon strânse de oamenii regelui Ezechia. Solomon se uită aici la ce se întâmplă între vecini și între rude. Clevetitorul e omul care duce vorba de la unul la altul.
Cine face focul în sobă într-o dimineață de noiembrie știe cum merge. Pui lemne și arde. Pleci la treabă, te întorci după două ore și găsești doar jar, apoi cenușă. N-ai turnat apă peste el. Doar n-a mai pus nimeni nimic.
La fel se poartă și o supărare. Doi frați se ceartă pentru un hotar, două cumnate pentru o vorbă scăpată la nuntă. Peste o săptămână s-ar mai răci. Numai că trece cineva pe la poartă și întreabă: „Ai auzit ce-a zis despre tine?” Ăsta e un lemn. Duce apoi răspunsul înapoi, și e încă unul. Uneori povestea vine chiar cu un îndemn la rugăciune, iar lemnul arde la fel.
Iacov știa cât de puțin trebuie: „Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!” (Iacov 3:5). Tot el spune mai încolo că niciun om nu poate îmblânzi limba (Iacov 3:8). De aceea, când te ții de gură, ai nevoie de ajutorul Domnului. El te-a iertat pe tine mai întâi, și din iertarea aceea poți acoperi greșeala altuia.
Azi vei auzi probabil o vorbă despre cineva, la magazin sau la telefon. Las-o să se oprească la tine. Spune-i omului: „Mai bine vorbim cu el direct” sau schimbă subiectul, fără să faci morală. Iar dacă ai tu o supărare cu cineva, sună-l pe el astăzi, înainte s-o povestești altcuiva. Seara, când pui ultimul lemn pe foc, mulțumește-I Domnului pentru vorba pe care n-ai dus-o mai departe.