Harul Agârbiciu Biserica BaptistăMântuiți prin har

Cămara pe jumătate plină

„Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4:11)

Pavel scrie din închisoare. Frații din Filipi i-au trimis un dar prin Epafrodit, iar el le mulțumește. Ar fi avut motive să se plângă: lanțuri, o judecată cu rezultat nesigur, prieteni puțini în preajmă. El spune altceva. Spune că a învățat ceva.

Cuvintele „m-am deprins” cântăresc mult. Mulțumirea nu i-a venit într-o dimineață, gata făcută. A deprins-o cum deprinde un copil să lege snopii sau să mulgă vaca: încet, cu greșeli, ani la rând. În versetul următor mărturisește că a trecut și prin belșug, și prin lipsă.

Bunica avea o cămară mică, cu rafturi de lemn. Toamna o cerceta din priviri: borcane de zacuscă, doi saci de cartofi, ceapa împletită în cosițe. În anii buni rafturile se umpleau. În anii de secetă rămâneau goluri. N-am auzit-o niciodată plângându-se de golurile acelea. Zicea doar: „Ajunge până la primăvară, cu Domnul.”

Pavel numește taina două versete mai jos: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13). Puterea lui vine de la Cel care îl ține, oricât de pline sau de goale ar fi rafturile. Lui Timotei îi scrie același lucru, că evlavia însoțită de mulțumire este „un mare câștig” (1 Timotei 6:6). Mulțumirea crește din încrederea în Dumnezeu, iar încrederea se învață zi de zi.

Astăzi, când deschizi cămara sau frigiderul, oprește-te o clipă. Lasă deoparte ce lipsește. Uită-te la ce este acolo și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru fiecare lucru, pe nume. Pe urmă du-te la treabă cu inima mai ușoară. Ce ai azi ajunge pentru azi, cu Domnul.