Da, este una din recomandările celui mai înţelept om care a existat vreodată şi întreaga frază sună aşa: „Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.” De fapt, întreaga carte a proverbelor este una despre înţelepciune şi e presărată cu îndemnuri spre a învăţa. Nu doar atât, în Scriptura întreagă se insistă pe nevoiea ca oamenii să înveţe pentru a fi binecuvântaţi. Până la urmă şi Biblia este scrisă tocmai spre a fi învăţată şi spre a oferi în acest fel înţelepciune.

De ce abordez o astfel de temă? Pentru că văd o disproporţie uriaşă între importanţa pe care o are munca şi importanţa pe care o are învăţătura. Se propagă ideia că e mai ferice a fi muncitor decât înţelept. Se separă oamenii din bisericile neoprotestante în enoriaşi şi clerici şi asta nu e bine deloc. Ajungem să fim mulţumiţi că dăm din banul nostru la biserică şi credem că plătind un predicator bun, am rezolvat problema, când, în realitate, avem nevoie să ne preocupăm cu învăţatul, avem nevoie de studierea personală şi în grupuri mici a Cuvântului.

Învăţătura este clasată de Solomon ca fiind mai valoroasă decât banii: „Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai de grabă ştiinţa decât aurul scump.” Asta nu e o afirmaţie ieftină pe care o fac profesorii la şcoală, ca să motiveze pe copii la învăţare. E o afirmaţie cu mare mare greutate, pentru că e făcută de cel mai înţelept om al lumii noastre. Mai mult, este o cerinţă a lui Dumnezeu pentru oameni: „Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu” le recomandă celor din poporul Israel. Mai mult, Domnul Isus cât a umblat pe Pământ s-a îndeletnicit cu învăţarea oamenilor şi asta era activitatea sa zilnică în cei trei ani şi jumătate cât a lucrat, dar şi mai înainte de asta (vezi discuţiile de la templu). „Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.

Noi, oamenii de azi, ne credem învăţaţi, credem că ştiinţa a ajuns aşa de departe, încât învăţarea nu ne mai este necesară. Credem că dacă avem internetul totul e asigurat, avem încredinţarea că din cauza telefoanelor deştepte, nici matematică nu ne mai trebuie. Avem sentimentul că suntem înţelepţi, dacă ştim unde să căutăm informaţia. Credem că dacă avem 2000 de cărţi în format pdf prin computer deja le ştim. Copiii din ziua de azi sunt şocaţi că trebuie să înveţe şi nu mai înţeleg necesitatea învăţării, atâta vreme cât sitemele informaţice oferă tot ce au nevoie. Oamenii religioşi cred că e de ajuns ca păstorul sau duhovnicul să fie bun şi să ştie, şi lucrurile sunt rezolvate. Marea păcăleală a secolului nostru e că, ne credem înţelepţi chiar dacă nu ştim nimic sau aproape nimic.

Sursa si continuarea: File din jurnal