Harul Agârbiciu Biserica BaptistăMântuiți prin har

Înainte de luminat

„A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.” (Marcu 1:35)

Ziua dinainte fusese grea. Era Sabat în Capernaum. Domnul Isus învățase în sinagogă, scosese un duh necurat și o ridicase din friguri pe soacra lui Simon. Seara, după apusul soarelui, toată cetatea s-a strâns la ușă cu bolnavii ei (Marcu 1:32-33). Ar fi avut dreptul să doarmă până târziu.

El S-a sculat pe întuneric și a căutat un loc unde să fie singur cu Tatăl. Când ucenicii L-au găsit, I-au spus: «Toți Te caută.» Isus le-a răspuns că trebuie să meargă în satele vecine, să propovăduiască și acolo (Marcu 1:38). Ceasul de rugăciune din zori Îi limpezise drumul zilei.

La noi, în noiembrie, omul care ține vite se scoală tot pe întuneric. Aprinde becul din grajd, dă fân, mulge, cară apă. Până se luminează, ziua e pornită de mult. Mama pune de mâncare, caută ghetele copiilor pe sub pat și ciorapul pereche. Liniștea de dimineață se duce repede.

Și Domnul Isus a avut zile pline, cu oameni la poartă. Tocmai de aceea punea rugăciunea înaintea lor. Luca arată că era un obicei: „Iar El Se ducea în locuri pustii și Se ruga” (Luca 5:16). Prin El, ai și tu drum deschis la Tatăl, la orice oră.

Azi, înainte să pornești telefonul sau radioul, păstrează cinci minute pentru Dumnezeu. Pot fi pe scaunul din bucătărie sau pe drumul spre grajd. Spune-I ce te așteaptă astăzi și roagă-L să-ți arate ce e de făcut întâi. Restul zilei îl duci mai ușor după ce ai stat cu El.