„Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean.” (Luca 17:15-16)
Isus urca spre Ierusalim, pe la hotarul dintre Samaria și Galileea. La intrarea într-un sat L-au întâmpinat zece leproși. Stăteau departe, cum cerea Legea, și strigau după milă. El nu i-a atins. I-a trimis la preoți, iar pe drum s-au curățit.
Nouă au mers mai departe. Aveau motive bune: preotul trebuia să-i vadă, familia îi aștepta, casa stătea goală de ani buni. Unul singur s-a oprit și s-a întors. Tocmai el, străinul pe care iudeii îl ocoleau.
Bătrânele din sat aveau un obicei. Când vecinul le aducea o găleată de prune sau le tăia lemnele, nu-i dădeau găleata înapoi goală. Puneau în ea câteva nuci sau un borcan de dulceață. Ziceau că vasul gol se întoarce rușinat. La ele, mulțumirea avea mereu drum de întoarcere.
Ceilalți nouă n-au fost oameni răi. Au uitat. Darul i-a ocupat atât de tare, încât L-au pierdut din vedere pe Cel care l-a dat. Așa ni se întâmplă și nouă toamna, când cămara e plină și pivnița miroase a mere. Psalmistul își vorbea sieși tocmai ca să nu cadă aici: „nu uita niciuna din binefacerile Lui” (Psalmul 103:2).
Isus a întrebat: „Dar ceilalți nouă, unde sunt?” (Luca 17:17). Întrebarea Lui arată că El vede cine vine înapoi. Și Îl bucură omul acela.
Azi, înainte să te apuci de treabă, oprește-te un minut. Alege un singur lucru primit de la Dumnezeu săptămâna asta, poate o zi senină la cules sau un copil care a ajuns acasă cu bine. Spune-I mulțumesc pentru el, cu numele lucrului. Pe urmă du o găleată plină cuiva care ți-a făcut bine.