„«Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină.»” (Luca 13:8)
Domnul Isus spune pilda aceasta pe drum spre Ierusalim, imediat după ce îi cheamă pe ascultători la pocăință. Stăpânul viei a venit trei ani la rând după rod și n-a găsit nimic. Porunca lui e dreaptă: „Taie-l.” Vierul cere răgaz. Pilda se oprește aici și nu ne spune ce a făcut pomul.
Noiembrie e luna în care te uiți la pomii din grădină. Un prun care n-a legat nimic de câțiva ani stă cu ramurile goale, iar fierăstrăul e la îndemână. Cel grăbit îl taie și are lemne de foc. Omul răbdător ia sapa, desface pământul în jurul trunchiului și aduce o roabă de gunoi din grajd. E muncă grea, făcută în frig, pentru un pom care poate nu va da nimic nici la anul.
Așa lucrează Dumnezeu cu noi. Anii fără rod nu I-au scăpat, și tot El sapă: printr-o pierdere sau printr-un verset care nu-ți dă pace. Petru scrie că Domnul „are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară” (2 Petru 3:9).
Răgazul are însă o margine: „dacă nu, îl vei tăia” (Luca 13:9). Rodul nu-ți cumpără mântuirea, pe care o primești prin credință în Hristos. Crește din viața primită de la El, iar răbdarea Lui îți dă timp de pocăință.
Azi gândește-te unde sapă Domnul de o vreme în viața ta: o ceartă rămasă nerezolvată în casă sau o rugăciune lăsată baltă. Alege un singur lucru și spune-I-l pe nume. Până diseară fă primul pas: un telefon la cineva pe care l-ai evitat.