„Și după ce l-a dus afară, i-a zis: «Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri.» Și i-a zis: «Așa va fi sămânța ta.» Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.” (Geneza 15:5-6)
Avram trecuse de optzeci de ani. Plecase din Ur la chemarea lui Dumnezeu, trăia în cort, prin țară străină, și n-avea copil. Moștenitorul lui ar fi fost un slujitor, Eliezer din Damasc. În noaptea aceea, Dumnezeu l-a scos din cort și i-a arătat cerul.
Avram n-a primit nimic în mână. Nici copil, nici vreun semn. A primit o vorbă și a crezut-o, pentru că știa cine o spune. Iar Scriptura notează atunci: Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
La magazinul din sat, pe vremuri, vânzătoarea ținea un caiet. Cine n-avea bani pe loc lua pâinea și zahărul „pe caiet”, iar ea scria numele și suma. Și Dumnezeu ține o socoteală, dar în dreptul lui Avram n-a scris o datorie. A scris neprihănire. Avram n-a adus nimic de pus în cântar. A crezut, și atât.
Pavel ia textul acesta și îl pune în inima Epistolei către Romani. Credința îi este socotită ca neprihănire celui care „crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit” (Romani 4:5). Azi e 31 octombrie, ziua în care protestanții își amintesc de Reformă. Pe versete ca acestea s-a sprijinit atunci redescoperirea harului.
Diseară, dacă cerul e senin, ieși puțin în curte. Uită-te la stele cum s-a uitat Avram. Nu-ți număra faptele bune din săptămâna asta și nici pe cele stricate. Spune-I lui Dumnezeu că te încrezi în Fiul Lui, Isus Hristos, și lasă-L pe El să țină socoteala.