Tocmai am trecut printr-o perioadă de sărbători, mai mult sau mai puțin creștine, am trecut și prin săptămâna europeană de rugăciune și suntem la finalul unei perioade foarte, foarte, încărcate din punct de vedere religios. Colac peste pupăză, într-o asemenea perioadă, are loc un atentat sângeros în Paris, urmat de alte evenimente legate de acesta în care aproape 20 de oameni au murit. Ciudată coincidență pentru mine. Totuși aceste stări de fapt mă fac să îmi pun o serie de întrebări la care aș avea nevoie de răspuns. Sper să și găsesc răspunsuri.

Elementul comun al multor acțiuni din această perioadă este religia. Nu mai încape îndoială despre noi românii că suntem un popor religios, bine ar fi să fim și credincios. De ce ar fi bine să fim și credincioși? Pentru că religia fără credință poate lua cele mai urâte forme ale hidoșeniei umane. Așa se face că în numele religiei au murit acei oameni în Paris, așa se face că în numele religiei au murit oameni în inchiziții și în fiecare zi mor mulți oameni în numele religiei.

Cred că e vorba de o confiscare a religiei de către cine nu trebuie. Cred că prin religie, se exercită cea mai eficientă și amplă formă de manipulare a maselor din câte au existat vreodată și dacă tot are acest potențial uriaș, ori va fi deturnată, ori va fi nimicită. Religia a căpătat valențe de putere mondială de multă vreme și asta o face extrem de atractivă pentru cei ce vor să dețină puterea. Din păcate, istoria ne confirmă că religiile nu s-au păstrat așa de curate ci s-au pervertit fie politic, fie economic, fie cultural sau ideologic.

Așa se face că se aud tot mai des cuvinte precum: crislam, ecumenism, unire. Așa se face că voci puternice ale liderilor religioși ”cântă în cor”. Vedem apeluri de pacificare de la oameni de la care nu ne așteptam. Dintr-o dată religii care erau pe poziții divergente dau semne că se unesc. Oare ce se ascunde în spate? Oare mai este religia ceva de încredere, oricare ar fi ea? Dar oare a fost vreodată? Oare ne poate religia face mai buni cu adevărat sau e doar paravanul unei comodități omeneşti și a ascunderii de Dumnezeu?

Sursa si continuarea: File din jurnal