La începutul acestui an am călătorit prin munte puțin. Unul din lucrurile care m-a impresionate mult a fost peisajul din fotografiile acestui articol. O lume înghețată complet, frig de -22 de grade peste care răsărea soarele.

Deși la frigul acela soarele părea fără putere, părea și el rece și alb, totuși în zonele de umbră vedeai clar diferența. Frigul era înfricoșător acolo unde rezele lui nu ajungeau iar acolo unde erai expus razelor sale era mai bine, mult mai bine.

Mi s-a dus instant gândul la bunătatea lui Dumnezeu manifestată prin harul Său. Într-o lume rece, în mijlocul veștilor din ce în ce mai rele, în mijlocul oamenilor din ce în ce mai disperați, deprimați și îngrijorați se revarsă un ocean de Har de la Dumnezeu și cei care vor să beneficieze de el o pot face fără a fi opriți de cineva.

Așa cum în acea dimineață cei mai mulți erau concentrați pe frig și doar unii pe frumusețea peisajului și pe căldura razelor de soare, tot așa și oamenii din prea multă concentrare pe aici și acum nu mai văd imensitatea harului lui Dumnezeu.

Am pornit dragii mei, anul acesta la mica biserică din Agârbiciu vom observa harul, vom învăța despre har, vom trăi în har și vom revărsa har. Vă așteptăm pe toți cei care aveți nevoie de încurajare, susținere, pe cei care vreți să vă odihniți sufletele obosite. Nu, nu clădirea vă așteaptă și vă primește, ci oamenii pe care îi dezgheață harul lui Dumnezeu.